România a eșuat în criza coronavirusului și se prăbușește acum în criză economică

 

Pe când veștile despre răspândirea coronavirusului ajunseseră deja la urechile tuturor decidenților lumii, dacă nu din rapoartele serviciilor secrete, care au fost distribuite tuturor statelor NATO după informarea prealabilă făcută de Israel către SUA, așa cum a dezvăluit presa din Israel (a se vedea articolul din The Times of Israel) că s-ar fi întâmplat în luna noiembrie 2019, atunci măcar din presa accesibilă tuturor celor care știu să citească, unde avertismentele despre pandemie au început să apară din iarna anului 2020.

La Cotroceni însă, evident, nimeni nu știa să citească, astfel încât, după alegerile reușite regizate de Iohannis și echipa lui, România nu avea altă grijă decât anticipatele pentru ca Iohannis să aibă un ”guvern” al lui pe care oricum urma să îl aibă, scos cu forcepsul, dar fără o majoritate parlamentară care să asculte de indicațiile prețioase ale președintelui.

Pentru că președintelui României nu îi plăcea de majoritatea PSD, România a amânat luarea unor măsuri serioase de prevenție și limitare a răspândirii coronavirusului, în schimb i-a primit cu brațele deschise (ceea ce poate fi considerat un gest de generozitate), dar și fără nici o măsură de protecție și carantină (ceea ce a fost o mare greșeală) pe românii care se întorceau din Europa, speriați de epidemie. După câte se pare, în Europa epidemia făcea deja victime, numai în România încă nu ajunsese pentru că aici se făceau și se desfăceau calendarele alegerilor anticipate!

După ce în România au intrat toți cei veniți din focarele din Europa, în luna martie, Iohannis nu a mai avut încotro și a declarat starea de urgență. Deja românii din diaspora intraseră în țară și răspândiseră virusul peste tot. Această întârziere, motivată politic de jocurile pentru supremație a lui Iohannis, a costat România până acum peste 17.000 de persoane infectate și peste o mie de morți. Numărul acestor victime ar fi fost cu siguranță mult mai mic dacă, în loc să facă politică, și încă una de joasă speță, România ar fi luat la timp măsurile de prevedere, dacă ar fi alertat populația și dacă i-ar fi carantinat corespunzător pe cei veniți din diaspora ca virusul să nu se răspândească în voie.

Iar întârzierea a fost doar prima dintre greșelile strategice ale statului român în bătălia împotriva pandemiei.

Apoi, a urmat sarabanda gafelor și intereselor meschine. Materialele medicale din China, trimise ca donație, au fost refuzate ca să fie cumpărate unele unde și-au putut strecura comisioanele băieții deștepți ai crizei, și așa s-a ajuns ca, în Washington Times , România să fie pusă la egal cu Columbia și Bangladesh ca una din țările în care epidemia a fost transformată într-o afacere mizerabilă pe spatele morților și bolnavilor de coronavirus, cazul României fiind spectaculos prin aceea că o firmă care comercializa cafea și alcool, Romwine and Coffee SRL, a primit prin licitație un contract de 12,6 milioane de dolari pentru măști medicale, pe care, desigur, le-a vândut la preț dublu.

Dacă tot nu a mai putut organiza anticipate, camarila liberală s-a pus așadar pe organizat licitații și afaceri oneroase, pe baza legislației stării de urgență, întărite prin Ordonanțe Militare, prin care Guvernul putea să cumpere ce voia, de unde voia, la ce preț îl tăia capul, și să nu dea socoteală nimănui.

Nu-i de mirare atunci că spitalelor le-au lipsit echipamentele de protecție necesare sau au primit echipamente proaste și inutile, că doctorii și angajații din sistemul medical s-au trezit infectați și că, în Suceava, tocmai Spitalul Județean a devenit centrul epidemiei.

Colac peste pupăză, ca să scape de critici, Guvernul a decis că presa nu are voie să mai comenteze negativ la adresa puterii, așa că a început să încidă site-urile care dădeau ”informații false”, pe motiv că presa împiedică Executivul să lupte competent cu epidemia. După ce a amenințat astfel jurnaliștii, Guvernul a scos și morcovul, plătind sume considerabile presei pentru ca aceasta să publice anunțurile oficiale ale Executivului. Și astfel, o bună parte a presei independente, cât mai rezistase pe baricade, a fost cumințită.

Ca și cum criza coronavirusului nu ar fi fost destul, Guvernul se pregătește să arunce țara într-o criză economică fără precedent, nu înainte de a da drumul exportului de muncitori români în Europa Occidentală chiar din timpul stării de urgență. Așa au ajuns românii să meargă la lucru în focarele de infecție din Germania pentru că la ei acasă Guvernul a închis tot, iar România se confruntă cu un șomaj galopant din care există puține șanse să își revină. Așa încât, cine mai vrea să muncească, nu are decât să se ducă în Vest, unde să își riște viața și să fie tratat ca sclav, relatările despre situația înjositoare și degradantă în care sunt ținuți românii plecați la muncă în Occident fiind la ordinea zilei chiar în presa din țările respective.

Dacă Guvernul român va gestiona criza economică la fel de performant cum a gestionat și criza coronavirusului, atunci România va cunoaște o prăbușire economică teribilă, și există toate semnalele că așa se va și întâmpla. Asta în condițiile în care în toată lumea există îngrijorări privind venirea unui al doilea val al pandemiei din toamnă. Și, în timp ce Guvernele celorlalte state UE investesc în propria economie ca să o țină pe linia de plutire, România își exportă mâna de lucru ieftină și disprețuită ca singură modalitate pentru românii care mai vor să aibă cu ce să își țină familiile rămase acasă.

În tot acest timp, președintele Iohannis se coordonează cu Europa ce și cum să facă, emițând mesaje optimiste despre rolul UE în lupta împotriva pandemiei și al crizei economice. Dar rolurile sunt bine stabilite: Germania investește miliarde de euro în propriile afaceri, devenind astfel și mai prosperă pe baza faptului că restul Europei nu are capacitatea de a acoperi sumele necesare salvării propriilor firme, iar România își trimite cetățenii ca zilieri la sparanghel!

O nouă versiune a Europei iese astfel la iveală: cea în care statele bogate devin și mai bogate, distrugând orice concurență și profitând de criză pentru a-și întări puterea și influența, iar celelalte țări, coloniile, sunt numai bune pentru a-și crește cetățenii care să fie trimiși apoi la sporirea avuției stăpânilor occidentali. Dar aceste lucruri nu ar trebui să mire pe nimeni: când au procedat altfel imperiile occidentale, indiferent unde își aveau capitala?

Teodor BUJOR, special pentru IZBORSK.MD.